Unitatea absolută a tipografiei, standardizată ca 1/72 inch

Punctele măsoară dimensiunea fontului, spațierea între rânduri (leading) și alte dimensiuni tipografice. Un font de 12pt înseamnă că distanța de la cel mai de jos descendent la cel mai de sus ascendent este de 12 puncte (1/6 inch sau 4,23 mm). Sistemul de puncte oferă măsurători independente de dispozitiv, care se traduc consecvent pe diferite medii.

Exemplu: 12pt Times New Roman = 0,1667 inci înălțime = 4,23 mm. Textul de corp profesional folosește de obicei 10-12pt, titlurile 18-72pt.

Unitatea digitală care reprezintă un singur punct pe un ecran sau o imagine

Pixelii sunt unități dependente de dispozitiv, care variază în funcție de densitatea ecranului (DPI/PPI). Același număr de pixeli pare mai mare pe afișajele cu rezoluție mică (72 PPI) și mai mic pe afișajele de înaltă rezoluție retina (220+ PPI). Înțelegerea relațiilor DPI/PPI este crucială pentru o tipografie consecventă pe toate dispozitivele.

Exemplu: 16px la 96 DPI = 12pt. Aceiași 16px la 300 DPI (print) = 3,84pt. Specificați întotdeauna DPI-ul țintă la conversia pixelilor.

Unitate tipografică tradițională egală cu 12 puncte sau 1/6 inch

Pica măsoară lățimea coloanelor, marginile și dimensiunile layout-ului paginii în designul tradițional de print. Software-ul de desktop publishing precum InDesign și QuarkXPress folosește pica ca unitate de măsură implicită. O pica este egală cu exact 12 puncte, ceea ce face conversiile simple.

Exemplu: O coloană standard de ziar ar putea avea o lățime de 15 pica (2,5 inci sau 180 de puncte). Layout-urile revistelor folosesc adesea măsuri de 30-40 pica.

1450–1737

Nașterea tiparului mobil a creat nevoia de măsurători standardizate, dar sistemele regionale au rămas incompatibile timp de secole.

• 1450: Presa tipografică a lui Gutenberg creează nevoia de dimensiuni standardizate ale tipului
• Anii 1500: Dimensiunile tipului sunt numite după edițiile Bibliei (Cicero, Augustin etc.)
• Anii 1600: Fiecare regiune europeană își dezvoltă propriul sistem de puncte
• Anii 1690: Tipograful francez Fournier propune un sistem cu 12 diviziuni
• Sisteme timpurii: Extrem de inconsistente, diferind cu 0,01-0,02 mm între regiuni

1737–1886

Tipograful francez François-Ambroise Didot a creat primul standard adevărat, adoptat în întreaga Europă Continentală și încă folosit astăzi în Franța și Germania.

• 1737: Fournier propune un sistem de puncte bazat pe inch-ul regal francez
• 1770: François-Ambroise Didot rafinează sistemul — 1 punct Didot = 0,376 mm
• 1785: Cicero (12 puncte Didot) devine măsura standard
• Anii 1800: Sistemul Didot domină tiparul din Europa Continentală
• Modern: Încă folosit în Franța, Germania, Belgia pentru tiparul tradițional

1886–1984

Tipografii americani și britanici au standardizat sistemul pica, definind 1 punct ca 0,013837 inci (1/72,27 inch), dominând tipografia de limbă engleză.

• 1886: American Type Founders stabilesc sistemul pica: 1 pt = 0,013837"
• 1898: Britanicii adoptă standardul american, creând unitatea anglo-americană
• Anii 1930-1970: Sistemul pica domină tot tiparul de limbă engleză
• Diferența: Punctul anglo-american (0,351 mm) vs Didot (0,376 mm) — cu 7% mai mare
• Impact: A necesitat turnări de tip separate pentru piețele SUA/Marea Britanie vs cele europene

1984–Prezent

Standardul PostScript de la Adobe a unificat tipografia globală definind 1 punct ca fiind exact 1/72 inch, punând capăt secolelor de incompatibilitate și permițând tipografia digitală.

• 1984: Adobe PostScript definește 1 pt = 1/72 inch exact (0,3528 mm)
• 1985: Apple LaserWriter face PostScript standardul pentru desktop publishing
• Anii 1990: Punctul PostScript devine standardul global, înlocuind sistemele regionale
• Anii 2000: TrueType, OpenType adoptă măsurătorile PostScript
• Modern: Punctul PostScript este standardul universal pentru tot designul digital

Stabilit în 1770 de François-Ambroise Didot

Standardul Europei Continentale, încă folosit în Franța, Germania și părți din Europa de Est pentru tiparul tradițional.

• 1 punct Didot = 0,376 mm (vs PostScript 0,353 mm) — cu 6,5% mai mare
• 1 Cicero = 12 puncte Didot = 4,51 mm (comparabil cu pica)
• Bazat pe inch-ul regal francez (27,07 mm), oferind o simplitate asemănătoare sistemului metric
• Încă preferat în tipărirea cărților de artă europene și clasice
• Utilizare modernă: Imprimerie nationale franceză, tipografia germană Fraktur

Creat în 1978 de Donald Knuth pentru culegerea computerizată

Standardul academic pentru publicarea matematică și științifică, optimizat pentru compoziție digitală precisă.

• 1 punct TeX = 1/72,27 inch = 0,351 mm (corespunde vechiului punct anglo-american)
• Ales pentru a păstra compatibilitatea cu publicațiile academice pre-digitale
• 1 pica TeX = 12 puncte TeX (puțin mai mic decât pica PostScript)
• Folosit de LaTeX, sistemul dominant de publicare științifică
• Critic pentru: Articole academice, texte matematice, jurnale de fizică

Tipografia Microsoft Word și Windows

Unitatea internă de măsură pentru procesoarele de text, oferind un control fin pentru layout-ul documentelor digitale.

• 1 twip = 1/20 punct = 1/1440 inch = 0,0176 mm
• Nume: 'TWentieth of a Point' (A douăzecea parte dintr-un punct) — măsurătoare extrem de precisă
• Folosit intern de: Microsoft Word, Excel, PowerPoint, Windows GDI
• Permite dimensiuni fracționate de puncte fără matematică în virgulă mobilă
• 20 twips = 1 punct, permițând o precizie de 0,05pt pentru culegerea profesională

Standardul American Type Founders din 1886

Standardul pre-digital pentru tiparul de limbă engleză, ușor diferit de PostScript.

• 1 punct de tipograf = 0,013837 inch = 0,351 mm
• Egal cu 1/72,27 inch (vs PostScript 1/72) — cu 0,4% mai mic
• Pica = 0,166 inch (vs PostScript 0,16667) — o diferență abia perceptibilă
• A dominat între 1886-1984 înainte de unificarea PostScript
• Impact moștenit: Unele tipografii tradiționale încă fac referire la acest sistem

Cuvântul 'font' provine din francezul 'fonte' care înseamnă 'turnat' sau 'topit'—referindu-se la metalul topit turnat în matrițe pentru a crea piese individuale de tip metalic în tiparul tradițional.

PostScript a ales 72 de puncte pe inch deoarece 72 este divizibil cu 2, 3, 4, 6, 8, 9, 12, 18, 24 și 36—facilitând calculele. De asemenea, se potrivea îndeaproape cu sistemul tradițional pica (72,27 puncte/inch).

Bauer Bodoni costă 89.900 de dolari pentru familia completă—unul dintre cele mai scumpe fonturi comerciale vândute vreodată. Designul său a necesitat ani de muncă pentru a fi digitizat din specimenele originale de tip metalic din anii 1920.

În ciuda urii designerilor, Comic Sans crește viteza de citire pentru cititorii dislexici cu 10-15% datorită formelor neregulate ale literelor care previn confuzia caracterelor. Este de fapt un instrument valoros de accesibilitate.

Simbolul '@' are nume diferite în limbi diferite: 'melc' (italiană), 'coadă de maimuță' (olandeză), 'șoricel' (chineză) și 'hering murat rulat' (cehă)—dar este același caracter de 24pt.

Apple a ales 72 DPI pentru Mac-urile originale pentru a se potrivi exact cu punctele PostScript (1 pixel = 1 punct), făcând posibil pentru prima dată desktop publishing-ul WYSIWYG în 1984. Acest lucru a revoluționat designul grafic.

Gutenberg inventează tiparul mobil—prima necesitate a standardelor de măsurare a tipului

François-Ambroise Didot creează sistemul de puncte Didot (0,376 mm)

American Type Founders standardizează sistemul pica (1 pt = 1/72,27 inch)

Donald Knuth creează sistemul de puncte TeX pentru culegerea academică

Adobe PostScript definește 1 pt = 1/72 inch exact—unificare globală

Apple LaserWriter aduce PostScript în desktop publishing

Formatul de font TrueType standardizează tipografia digitală

CSS introduce tipografia web cu măsurători bazate pe pixeli

iPhone introduce afișajele retina @2x—design independent de densitate

Android se lansează cu dp (pixeli independenți de densitate)

Fonturile web (WOFF) permit tipografia personalizată online

Specificația fonturilor variabile—un singur fișier, stiluri infinite

96 DPI (96 pixeli pe inch)

Microsoft a standardizat 96 DPI în Windows 95, creând un raport de 4:3 între pixeli și puncte. Acesta rămâne implicit pentru majoritatea afișajelor PC.

• 1 px la 96 DPI = 0,75 pt (4 pixeli = 3 puncte)
• 16px = 12pt — conversie comună pentru dimensiunea textului de corp
• Istoric: Ales ca 1,5× standardul original CGA de 64 DPI
• Modern: Afișajele cu DPI mare folosesc scalare de 125%, 150%, 200% (120, 144, 192 DPI)
• Implicit web: CSS presupune 96 DPI pentru toate conversiile px-la-fizic

72 DPI (legacy), 220 PPI (@2x Retina)

Standardul original de 72 DPI al Apple se potrivea 1:1 cu punctele PostScript. Afișajele moderne Retina folosesc scalare @2x/@3x pentru o redare clară.

• Legacy: 1 px la 72 DPI = 1 pt exact (corespondență perfectă)
• Retina @2x: 2 pixeli fizici pe punct, 220 PPI efectiv
• Retina @3x: 3 pixeli fizici pe punct, 330 PPI (iPhone)
• Avantaj: Dimensiunile în puncte corespund între previzualizarea pe ecran și cea de print
• Realitate: Retina fizic este de 220 PPI, dar scalat pentru a apărea ca 110 PPI (2×)

160 DPI (pixel independent de densitate)

Sistemul dp (pixel independent de densitate) al Android normalizează la o bază de 160 DPI, cu categorii de densitate pentru diferite ecrane.

• 1 dp la 160 DPI = 0,45 pt (160 pixeli/inch ÷ 72 puncte/inch)
• Categorii de densitate: ldpi (120), mdpi (160), hdpi (240), xhdpi (320), xxhdpi (480)
• Formula: pixeli fizici = dp × (DPI ecran / 160)
• 16sp (pixel independent de scală) = dimensiunea minimă recomandată pentru text
• Avantaj: Aceeași valoare dp apare fizic identică pe toate dispozitivele Android

72 DPI (@1x), 144 DPI (@2x), 216 DPI (@3x)

iOS folosește punctul ca unitate logică identică cu punctele PostScript, numărul de pixeli fizici depinzând de generația ecranului (non-retina @1x, retina @2x, super-retina @3x).

• 1 punct iOS la @1x = 1,0 pt PostScript (baseline 72 DPI, la fel ca PostScript)
• Retina @2x: 2 pixeli fizici per punct iOS (144 DPI)
• Super Retina @3x: 3 pixeli fizici per punct iOS (216 DPI)
• Toate designurile iOS folosesc puncte; sistemul gestionează automat densitatea pixelilor
• 17pt = dimensiunea minimă recomandată pentru textul de corp (accesibilitate)

Rezoluția imprimantei — câte puncte de cerneală încap într-un inch

DPI măsoară rezoluția de ieșire a imprimantei. Un DPI mai mare produce text și imagini mai netede prin plasarea mai multor puncte de cerneală pe inch.

• 300 DPI: Standard pentru tipărirea profesională (reviste, cărți)
• 600 DPI: Tipărire laser de înaltă calitate (documente de afaceri)
• 1200-2400 DPI: Tipărire foto profesională și reproducere de artă fină
• 72 DPI: Doar pentru previzualizare pe ecran — inacceptabil pentru print (arată zimțat)
• 150 DPI: Tipărire de ciornă sau afișe de format mare (vizualizate de la distanță)

Rezoluția ecranului — câți pixeli încap într-un inch de afișaj

PPI măsoară densitatea afișajului. Un PPI mai mare creează text mai clar pe ecran prin înghesuirea mai multor pixeli în același spațiu fizic.

• 72 PPI: Afișajele originale Mac (1 pixel = 1 punct)
• 96 PPI: Afișajele standard Windows (1,33 pixeli per punct)
• 110-120 PPI: Monitoare de laptop/desktop economice
• 220 PPI: MacBook Retina, iPad Pro (densitate de pixeli 2×)
• 326-458 PPI: iPhone Retina/Super Retina (densitate de pixeli 3×)
• 400-600 PPI: Telefoane Android de top (Samsung, Google Pixel)

Printul folosește unități absolute (puncte, pica) deoarece dimensiunea fizică a ieșirii trebuie să fie exactă și independentă de dispozitiv.

• Text de corp: 10-12pt pentru cărți, 9-11pt pentru reviste
• Titluri: 18-72pt în funcție de ierarhie și format
• Leading (spațiere între rânduri): 120% din dimensiunea fontului (text de 12pt = leading de 14,4pt)
• Măsurați dimensiunile absolute în pica: 'Lățimea coloanei: 25 pica'
• Proiectați întotdeauna la 300 DPI pentru tipărire profesională
• Nu folosiți niciodată pixeli pentru print — convertiți în puncte/pica/inci

Tipografia web folosește pixeli și unități relative deoarece ecranele variază în dimensiune și densitate.

• Text de corp: 16px implicit (standard de browser) = 12pt la 96 DPI
• Nu folosiți niciodată puncte absolute în CSS — browserele le redau imprevizibil
• Design responsiv: Folosiți rem (relativ la fontul rădăcină) pentru scalabilitate
• Text minim: 14px pentru corp, 12px pentru legende (accesibilitate)
• Înălțimea rândului: 1.5 (fără unitate) pentru lizibilitatea textului de corp
• Media queries: Proiectați pentru 320px (mobil) până la 1920px+ (desktop)

Platformele mobile folosesc unități independente de densitate (dp/pt) pentru a asigura o dimensiune fizică consecventă pe diferite densități de ecran.

• iOS: Proiectați în puncte (pt), sistemul scalează automat la @2x/@3x
• Android: Folosiți dp (pixeli independenți de densitate) pentru layout-uri, sp pentru text
• Țintă minimă de atingere: 44pt (iOS) sau 48dp (Android) pentru accesibilitate
• Text de corp: minim 16sp (Android) sau 17pt (iOS)
• Nu folosiți niciodată pixeli fizici — folosiți întotdeauna unități logice (dp/pt)
• Testați pe mai multe densități: mdpi, hdpi, xhdpi, xxhdpi, xxxhdpi

Publicarea academică folosește puncte TeX pentru precizie matematică și compatibilitate cu literatura consacrată.

• LaTeX folosește puncte TeX (72,27 pe inch) pentru compatibilitate legacy
• Jurnal standard: font Computer Modern de 10pt
• Format cu două coloane: coloane de 3,33 inch (240pt) cu un spațiu de 0,25 inch (18pt) între ele
• Ecuații: Dimensionarea precisă în puncte este critică pentru notația matematică
• Convertiți cu atenție: 1 pt TeX = 0,9963 pt PostScript
• Ieșire PDF: TeX gestionează automat conversiile sistemului de puncte

• Lucrați întotdeauna în puncte sau pica — niciodată în pixeli pentru print
• Configurați documentele la dimensiunea reală (300 DPI) de la început
• Folosiți 10-12pt pentru textul de corp; orice mai mic reduce lizibilitatea
• Leading-ul ar trebui să fie de 120-145% din dimensiunea fontului pentru o citire confortabilă
• Margini: Minim 0,5 inch (36pt) pentru legare și manipulare
• Testați o imprimare la dimensiune reală înainte de a trimite la tipografia comercială

• Folosiți rem pentru dimensiunile fonturilor — permite utilizatorului să facă zoom fără a strica layout-ul
• Setați fontul rădăcină la 16px (implicit în browser) — niciodată mai mic
• Folosiți valori fără unitate pentru înălțimea rândului (1.5) în loc de înălțimi fixe
• Nu folosiți niciodată dimensiuni absolute în puncte în CSS — redare imprevizibilă
• Testați pe dispozitive reale, nu doar prin redimensionarea browserului — DPI contează
• Dimensiune minimă font: 14px corp, 12px legende, 44px ținte de atingere

• iOS: Proiectați la @1x, exportați automat active @2x și @3x
• Android: Proiectați în dp, testați pe mdpi/hdpi/xhdpi/xxhdpi
• Text minim: 17pt (iOS) sau 16sp (Android) pentru accesibilitate
• Ținte de atingere: minim 44pt (iOS) sau 48dp (Android)
• Testați pe dispozitive fizice — simulatoarele nu arată densitatea reală
• Folosiți fonturile de sistem când este posibil — sunt optimizate pentru platformă

• Text minim de corp: 16px (web), 17pt (iOS), 16sp (Android)
• Contrast ridicat: 4.5:1 pentru textul de corp, 3:1 pentru text mare (18pt+)
• Suportați scalarea utilizatorului: Folosiți unități relative, nu dimensiuni fixe
• Lungimea rândului: 45-75 de caractere pe rând pentru o lizibilitate optimă
• Înălțimea rândului: minim 1,5× dimensiunea fontului pentru accesibilitatea persoanelor cu dislexie
• Testați cu cititoare de ecran și zoom la 200%

Photoshop presupune 72 PPI pentru afișarea pe ecran, în timp ce Word folosește 96 DPI (Windows) pentru layout. Un font de 12pt în Photoshop apare cu 33% mai mare pe ecran decât în Word, chiar dacă ambele se imprimă la dimensiuni identice. Setați Photoshop la 300 PPI pentru lucrările de print pentru a vedea o dimensionare corectă.

Întotdeauna în pixeli (sau unități relative ca rem/em) pentru web. Punctele sunt unități fizice absolute care se redau inconsecvent pe diferite browsere și dispozitive. 12pt ar putea fi 16px pe un dispozitiv și 20px pe altul. Folosiți px/rem pentru o tipografie web predictibilă.

pt = absolut fizic (1/72 inch), px = pixel de ecran (variază cu DPI), dp = independent de densitate Android (normalizat la 160 DPI). Folosiți pt pentru print, px pentru web, dp pentru Android, pt iOS (logic) pentru iOS. Fiecare sistem optimizează pentru platforma sa.

Aplicațiile interpretează punctele diferit în funcție de presupunerea lor DPI. Word folosește 96 DPI, Photoshop implicit este 72 PPI, InDesign folosește rezoluția reală a dispozitivului. 12pt este întotdeauna 1/6 inch la imprimare, dar apare la dimensiuni diferite pe ecran din cauza setărilor DPI.

Înmulțiți punctele TeX cu 0,9963 pentru a obține puncte PostScript (1 pt TeX = 1/72,27 inch vs PostScript 1/72 inch). Diferența este mică—doar 0,37%—dar contează pentru publicarea academică unde spațierea exactă este critică pentru notația matematică.

Print: minim 300 DPI, 600 DPI pentru calitate înaltă. Web: Proiectați la 96 DPI, furnizați active @2x pentru retina. Mobil: Proiectați la @1x în unități logice (pt/dp), exportați @2x/@3x. Nu proiectați niciodată la 72 DPI decât dacă vizați afișaje Mac legacy.

Dimensiunea implicită a fontului în browser este de 16px (echivalent cu 12pt la 96 DPI), aleasă pentru o lizibilitate optimă la distanțe tipice de vizualizare (18-24 inci). Orice mai mic reduce lizibilitatea, în special pentru utilizatorii mai în vârstă. Folosiți întotdeauna 16px ca bază pentru dimensionarea relativă.

Doar dacă lucrați cu tiparul tradițional european, editori francezi sau reproduceri istorice. Punctele Didot (0,376 mm) sunt cu 6,5% mai mari decât punctele PostScript. Designul digital modern folosește universal punctele PostScript—Didot este relevant în principal pentru tipografia clasică și cărțile de artă.